Despre carte: 2011 / „Aerul liniștit era saturat cu un fel de umezeală înfundată, grea. Nici cea mai mică suflare de vânt năvăli prin câmp: era liniște, ca într-un mormânt... Dar această tăcere părea un fel de liniște alarmantă: se credea că peste doar o clipă va izbucni o furtună, o ploaie de ploaie. s-ar revărsa, s-ar fi auzit un vuiet teribil de tunete... Totul era ca și cum ar fi înghețat într-un fel de așteptare încordată și dureroasă a acestei furtuni, a acestei ploi, a acestor bubuituri de tunet... Respiram greu.…»